Sunt clipe in care simt cu multa putere nevoia de a impartasi familiei noastre spirituale, prietenilor si tuturor celor apropiati noua si lucrarii noastre, parte din gandurile si cautarile care adesea ne anima spatiul launtric...
E nevoia daruirii intru zidire dincolo de cuvantul liturgic si cel rostit in varii ocazii, sau in ceasuri de adanca luare aminte... E cuvant nascut din linistea clipelor de taina cu Cerul... E cuvant pecetluit de lumina blanda a candelei aprinsa in inima noptii... E cuvant nascut dintr-o inima deschisa, e cuvant de pace, dragoste, prietenie si binecuvantare...
Ma rog, de aceea, ca el sa fie inteles de minti luminiate si primit in inimic prisositoare de belsugul iubirii...
